Reconstituirea (1970)

1/5

 

2/5

 

3/5

4/5

 

5/5

 

Reconstituirea (1970)
Regia: Lucian Pintilie
Scenariul: Lucian Pintilie si Horia Patrascu
Imagine: Sergiu Huzum
Cu: George Constantin, Emil Botta, George Mihaita, Vladimir Gaitan, Ion Padulescu, Niky Volcz, Stefan Moisescu, Ileana Popovici, Ernest Maftei

Povestea reconstituirii unui banal incident, o bataie intre doi tineri, intreprinsa de Militie, se transforma intr-o crima.

Realizat in alb/negru, filmul a avut premiera in ziua de 5 ianuarie 1970, la Bucuresti, insa a fost interzis la scurt timp. Sunt de retinut si interpretarile de exceptie ale actorilor: George Mihaita, Vladimir Gaitan, George Constantin, Emil Botta, Ernest Maftei, Ileana Popovici, Stefan Moisescu - cele mai valoroase din intreaga lor cariera cinematografica. Filmul a fost redifuzat de-abia in 1990.

"Este primul film, ca opera de arta, care in ton ironic, malitios, cinic, ne introduce in infernul romanesc, moral si spiritual, in labirintul bascaliei, varianta specific romaneasca si degradata a spiritului balcanic. Pretextul fiind reconstituirea in scopuri ipocrit educative a unui delict minor de catre procuratura, militie, cu sprijinul unei echipe de cineasti, Lucian Pintilie propune, in fond, o incursiune in subconstientul romanesc colectiv, pe care o realizeaza cu acelasi simt al concretului, al notatiei minutioase, al personajelor, al confruntarilor afective, comportamentale, de mentalitate. Construit ca un reportaj, ca un film documentar, ca un film-ancheta, ca un film-dosar de existenta, ca un film-fapt de cronica, "Reconstituirea", prin valoarea lui estetica, este o epopee, o fresca a infernului moral si spiritual romanesc. Un film cu o densa suprapunere de straturi, cu multiple sensuri si semnificatii filosofice" (Mircea Dumitrescu).

"Reconstituirea are trei povesti, sunt trei istorii ale Reconstituirii. Una este cea reala, care s-a petrecut in Caransebes, in perioada in care eu eram activist la o casa de cultura raionala. Exista localul Pescarus pe malul Timisului, in acest loc superb care este Caransebesul meu natal, unde cativa absolventi de liceu, de la seral, au facut un chef, s-au luat la bataie, au daramat niste baraci. Era o nenorocire, se apropia ziua de 23 August, era prin `61-'62, autoritatile au intrat in panica, le strica festinul, si i-a umflat politia, i-a bagat in puscarie, erau vreo 12 oameni. Ni s-a propus noua, Casei de cultura si unui cineast amator din Otelu Rosu sa facem un film educativ, sa-i aduca pe toti acesti 12 oameni in fata popurului, sa vada ce au facut la betie. La reconstituirea reala, filmata, prima reconstituire, eu unul am avut un soc ingrozitor. Erau copii, erau niste copii. Ii obliga politia sa faca asa cum au facut atunci. Dar acolo era plaja, un strand, erau pustioaice imbracate in costume de baie, unii aveau legaturi intre pustioacele alea, si astia ii obligau sa faca ce au facut atunci la betie, ceea ce era absurd, pe mine m-a infiorat. Au trecut niste ani, am intrat la facultate la cinematografie, mi-am adus aminte, am avut subiectul si-a iesit proza, care este a doua reconstituire. Nu a fost Ciulei primul, primul a fost Radu Gabrea, cu care am fost coleg de facultate, de an, el era la regie, eu la filmologie. El mi-a citit prima oara nuvela, inainte de a aparea in volum. S-a intamplat ce s-a intamplat, el a trebuit, mai tarziu, sa plece in Germania, si nu s-a finalizat proiectul. Dupa Radu Gabrea a aparut Liviu Ciulei, care mi-a spus, domn' Patrascu este admirabil, e o chestie nu stiu cum, dar haideti sa facem ceva, sa schimbam finalul. Eu n-am înteles bine ce vrea. Sã nu mai moara eroul, domnule! Cum adica sa nu moara?! Domnule, nu e romaneste, iar, e superb, hai sa nu mai moara ala in final. Domnule Ciulei, nu va suparati, asta-i proza mea, asa am vazut eu, nu mai discutam, multumesc frumos. Dupa cateva luni, ma scoate din examenul de stat Lucian Pintilie, dadeam examen cu Mihnea Gheorghiu, domnule, exceptional, vreau sa ecranizez nuvela. Prima reactie a mea a fost: domnule Pintilie, nu va suparati, a vrut sa faca si domnul Ciulei, eu vreau sa stiu: moare sau nu moare Vuica in final? Pai da' nu se pune problema asta, nu se discuta chestia asta! Asta a fost si a urmat filmul, care s-a turnat la Sinaia. Deci a iesit filmul. Asta e a doua poveste a Reconstituirii. A avut loc un fel de premiera, ciudata, doua luni de zile a innebunit operatorul de la cinematograful Luceafarul din Bucuresti, numai acolo a rulat. Eu ma bucuram, se spargeau geamurile la cozi, politie etc. Ma intalnesc cu Pintilie, care pleca la Timisoara la o asa zisa premiera, fara afis, fara nimic, domnule, are un succes deosebit. N-are, mi-a spus el; trebuia sa ne bage la cinematografele de periferie si in tara. Dupa aia am vazut mecanismul in tara. A rulat in cate un mare oras, primele doua zile pana auzea lumea, dupa care se scotea de pe afis. Deci a fost practic interzis. Asta este a treia poveste" (Horia Patrascu).

"Reconstituirea este o opera puternica si matura, izvorata dintr-o constiinta civica si culturala a propriei tari si a lumii de astazi. Filmul e dominat de un tragic ce se naste din comic, ca la Cehov sau la marele dramaturg roman Caragiale (2 autori dragi lui Pintilie, ca regizor de teatru). Din Caragiale pare sa coboare imaginea stilizata a procurorului." - Unita - 1970